Camera dezordonată – infinite posibilități de joacă 

De câte ori ați călcat pe o piesă de Lego? Deși există chiar o competiție de mers pe piese de Lego, iar recordul atestat de Guinness Book este de 3,869.84 m, cu toții știm că nu este tocmai plăcut.

Am vrea să dispară toate jucăriile de pe covor și să stea la locul lor în cutii și rafturi. Asta ne dorim noi, dar copiii noștri consideră pierdere de timp să pună jucăriile la loc.

Ba dimpotrivă, pentru cei mici dezordinea poate naște posibilități infinite de joacă.

Irina Stoica, psiholog, psihoterapeut și instructor Aware Parenting, explică de ce dezordinea dezvoltă creativitatea copiilor.

Cum facem față haosului din camera copiilor? Mai ales dacă ne place ordinea.

Haosul nu există doar în camera copiilor, ci și în viețile noastre și în interiorul nostru, uneori. Mai mult azi decât ieri, cel mai probabil. Și este ușor să ne imflamăm când îl vedem etalat cu nepăsare în afară. Dar această nepăsare față de ordine apare deseori nu din indiferență, ci din lipsă de sens. 

Copiii nu înțeleg de ce ordinea este importantă. De fapt pentru ei nu este stimulatoare ordinea!

Creștem o generație de copii care nu mai fac frumos și nu mai fac acțiuni pe care nu le înțeleg.

Cum îi învățăm pe copii să citească 

Dacă vrem să facă ordine pentru noi, probabil unii vor face. 

Dar dacă vrem să facă pentru ei, va trebui să fim un exemplu bun, să le oferim explicații, să îi cooptăm în curățenie, într-un mod care să îi intereseze și să le oferim un spațiu privat, pe care să îl respectăm. 

De fapt, multor oameni nu le place ordinea, ci mai degrabă le displace starea produsă de dezordine. Anxietatea mai precis. 

Iar această anxietate este corelată în studii cu reguli excesive și sancțiuni în ceea ce privește curățenia și ordinea în copilărie. Se pare că și ordinea excesivă  produce disfuncționalitate, la fel ca lipsa ei. 

S-a crezut mult timp că este foarte important ca micuții să devină ordonați, la fel cum s-a crezut că este important ca ei să fie docili și cuminți. Dar dezvoltarea creativității și a conexiunilor are loc într-un mediu cu elemente care stimulează, care se mișcă, care invită la joacă.

Când suntem noi la dispoziția obiectelor și nu ele la dispoziția noastră, atunci riscăm să devenim obsesionali. Iar acest lucru tulbură relația noastră cu oamenii, care inevitabil vor deranja ordinea lucrurilor. 

Cred că este foarte important să conștientizăm de ce ne place ordinea și cât de importantă este în mod real. Și dacă pentru noi are sens și pentru alții nu, va trebui să facem asta pentru noi, nu în locul altora. 

De la ce vârstă înțeleg noțiunea de ordine?

Dacă un copil calcă pe o jucărie și se lovește, ordinea poate căpăta sens pentru el în perioada imediată. Dacă mama strânge și copilul o imită, atunci operațiunea are sens pentru el în perioada de mimetism. 

Dar dacă vorbim despre nevoia copilului de ordine, aceasta apare târziu. Undeva în jur de 14 ani un copil poate strânge pentru el, fiindcă a decis că asta este important, îi aduce avantaje și plăcere. 

Conceptul de ordine îl înțelege mental și un copil mic, dar nu are sens pentru el. Fiindcă pentru copiii mici nu este nimic mai creativ, mai distractiv și mai stimulator decât a răsturna un sac cu jucării. 

De la 12-14 ani nevoia copiilor de spațiu, interesul lor pentru imagine  și timpul  pe care încep să îl perceapă ca prețios, schimbă perspectiva asupra ordinii. Un spațiu ordonat le permite să își prezinte camera prietenilor, să își găsească ușor lucrurile, să aibă mai mult spațiu de desfășurare. 

Alina Roșca avertizează: “Părinții care nu-și duc copiii la școală pot fi sancționați cu închisoare sau amendă penală”

Cum îi învățăm pe copii să aranjeze jucăriile în funcție de vârstă?

Pe copiii mici, 2-5 ani, îi putem învăța prin joc. 

  • Putem împărți jucăriile pe culori și fiecare culoare merge la culcare în cutia ei.
  • Putem face un joc de rol: răspundem la un apel telefonic și activăm echipa de curățenie.
  • Putem să facem concurs și cine strânge cel mai repede alege jocul următor, melodia pentru dans sau locul în pat. 

Și pe copiii mai mari (6-10 ani) îi putem coopta prin jocuri care sunt interesante pentru ei. 

Dar totul este mult mai ușor dacă avem un spațiu desemnat pentru joacă, cu spații de depozitare. Această delimitare este benefică pentru părinții care țin la spațiul lor ordonat. 

În plus, în rutina de seară putem cuprinde strânsul jucăriilor, urmat de o poveste sau un masaj. Dacă strânsul jucăriilor nu este ceva ce mă stimulează, dar pentru a ajunge la ceva care îmi place este nevoie să parcurg etapa de ordonare, atunci are sens. 

Copiii mai mari, care au camera lor, este recomandat să aleagă, împreună cu părinții, o zi a săptămânii și un interval în care să își facă curățenie în cameră. O rutină echilibrată, în care fiecare membru al familiei preia responsabilitatea încăperii proprii, va acea mai mult succes dacă după efectuarea îndatoririlor, avem parte și de relaxare și distracție. Este greu de crezut că cineva va aprecia curățenia, care întunecă o zi întreagă periodic.

Majoritatea copiilor refuză să facă ordine în camere, tot timpul sau măcar câteodată. Această activitate este plictisitoare și li se pare o corvoadă și este mai interesant să facă cu totul altceva.  

Până la urmă, depinde de noi cât de tare ne deranjează dezordinea din camera lor. 

Foto articol: https://pixabay.com/ 

Citeste si: