Copiii care nu mai știu ce înseamnă „acasă”. Imagini tulburătoare de la granița dintre România și Ucraina

Mii de oameni și-au împachetat viețile în câte o valiză și au plecat în căutarea siguranței. Aproape în urma fiecărei familii care trece granița în România a rămas acolo, în coșmarul din Ucraina, un soț, un tată sau un fiu. Bărbații sănătoși cu vârsta între 18 și 60 de ani sunt înrolați automat în armată. Doar cei care au cel puțin trei copii pot pleca împreună cu familia, sau cei care oricum sunt prea bolnavi ca să poată lupta.

Imaginile din vămile care fac legătura între România și Ucraina sunt uneori greu de privit. Mame cu prunci în brațe sau în cărucioare și cu sufletul frânt refuză să plece prea departe, în speranța că tot acest vis urât se va încheia curând și se vor putea întoarce la bărbații lor.

Unii copii sunt prea mici pentru a înțelege ce se întâmplă, dar cei care pot merge pe picioarele lor și sunt destul de mari să poată vorbi par nedumeriți, smulși din ceea ce era pentru ei un cămin și un loc sigur.

Au văzut deja ceea ce mulți adulți nu au văzut vreodată și au trecut prin experiențe pe care niciun copil nu ar trebui vreodată să treacă.

„I-am spus lui tati la graniță că-l iubesc”, spune un copil, altul povestește că a văzut aeroportul în flăcări. Cei mai mărișori, care înțeleg noțiunea de despărțire și de frică, cei care înțeleg groaza ascunsă sub zâmbetele prin care mama încearcă să le spună că totul va fi bine, au lacrimi în ochi, la fel și adolescenții. Prea mulți copii cu lacrimi în ochi și cu suflete frânte. Speranța lor într-o lume mai bună poate reînvie când, ajunși în România, găsesc brațe întinse gata să-i primească și să-i ajute până când furtuna va fi trecut.

foto: Agerpres