O mamă își lasă singură acasă fiica de 2 ani cât timp este la serviciu. Susține că micuța se descurcă excelent 

Teng, care activează în industria restaurantelor, a provocat controverse declarând că micuța ei este suficient de pricepută și autonomă pentru a face față perioadelor în care nu este supravegheată.

Femeia a mărturisit că o supraveghează video pe micuță, iar înregistrările arată că aceasta se descurcă excelent în perioada în care stă singură. Mai mult, mămica susține ca fetița își ia singură sticluța de lapte, folosește olița și chiar se hrănește cu ceea ce îi lasă pe masă. 

De asemenea, Teng susține că fiica de 2 ani este foarte inteligentă și chiar își amintește tot ce îi spune ea, astfel încât să se ferească de pericole. Povesta a stârnit rumoare printre internauți, mulți considerând că gestul mamei este unul de inconștiență și că un copil atât de mic nu ar trebui lăsat sub nicio formă singur acasă, potrivit cafemom.com.

Întrebarea cu privire la vârsta la care un copil poate rămâne singur acasă nu are un răspuns universal, deoarece aceasta poate varia în funcție de legea și reglementările locale, precum și de capacitatea și maturitatea individuală a copilului. 

Evident, un bebeluș nu poate fi lăsat singur acasă pentru că reprezintă o neglijență, iar părinții pot fi trași la răspundere și chiar decăzuți din drepturile părintești. Un școlar însă poate fi lăsat singur acasă pentru câteva ore dacă micuțul este pregătit pentru acest lucru. 

În multe țări, nu există o vârstă legală specifică stabilită pentru acest aspect, iar părinții sunt responsabili să evalueze dacă copilul lor este pregătit sau nu să rămână singur acasă.

Factori precum nivelul de maturitate, încrederea în propriile abilități, responsabilitatea și capacitatea de a gestiona situații de urgență joacă un rol crucial în luarea deciziei. Cu toate acestea, există câteva orientări generale pe care părinții le pot lua în considerare:

Legislație locală: Consultarea legilor și reglementărilor locale poate oferi informații cu privire la vârsta minimă la care un copil poate rămâne singur.

Maturitatea copilului: Evaluarea maturității și a abilităților individuale ale copilului este esențială. Capacitatea de a lua decizii adecvate, de a gestiona situații de urgență și de a se comporta responsabil sunt aspecte importante.

Durata absenței părinților: Durata pentru care părinții sunt absenți poate influența decizia. Un copil poate fi pregătit să rămână singur pentru o perioadă scurtă în timpul zilei, dar această decizie poate fi diferită pentru perioade mai lungi sau pentru nopți.

Suport la distanță: Există mijloace de a menține un contact la distanță cu copilul, cum ar fi telefoanele mobile sau camerele de supraveghere, care pot oferi un nivel suplimentar de siguranță și asigurare pentru părinți.

Este important ca părinții să ia în considerare acești factori și să își adapteze decizia în funcție de nevoile și circumstanțele specifice familiei lor. 

foto: shutterstock.com