Cititul este cea mai importantă abilitate pe care copiii trebuie să o dobândească în primii câțiva ani de școală. Dar modul în care este predată poate avea un impact mare asupra reușitei lor.
Unii copii vor învăța să citească ușor, indiferent de programa școlară. Dar mulți alții - inclusiv cei cu dislexie - au nevoie de un tip specific de instruire pentru a învăța să citească eficient. Și multe școli nu folosesc acest tip de instruire - sau nu folosesc suficient.
Cel mai bun mod de a preda cititul se numește instruire sistematică bazată pe fonică. Acesta se bazează pe zeci de ani de știință a creierului. Spre deosebire de vorbire, cititul nu este o abilitate pe care creierul copiilor este programat să o dezvolte. Învățarea cititului necesită mai multe părți diferite ale creierului care lucrează împreună.
Atunci când copiii învață să citească, ei învață să recunoască literele tipărite și să le asocieze cu sunete specifice. Acest proces se numește "fonică".
Pentru a învăța să facă acest lucru rapid este nevoie de multă practică și este mai bine dacă copiii stăpânesc combinațiile simple de litere și sunete înainte de a le învăța pe cele mai complicate. Apoi ar exersa recunoașterea acestui model în diferite cuvinte.
Această abordare graduală și structurată este ceea ce înseamnă instruirea sistematică bazată pe fonică. Ei învață fonica în pași mici, cu multă practică, pornind de la sunetele simple la cele mai complexe. Iar ei exersează cititul folosind cărți care conțin în principal modelele de litere și sunete pe care le cunosc deja.