Coreea de Nord este renumită pentru cruzimea pe care o aplică persoanelor considerate indezirabile de către stat. În Regatul Eremit, care prețuiește armele în detrimentul propriului popor, dintre care mulți mor de foame și trăiesc într-o sărăcie cruntă, se spune că zeci de mii de creștini lâncezesc în închisori.

Un raport recent publicat de Departamentul de Stat notează că, deși Coreea de Nord permite, prin constituție, libertatea religioasă, în practică, acest lucru nu există.

Constituția prevede că religia nu trebuie să dăuneze statului sau ordinii sociale, ceea ce le oferă autorităților posibilitatea de a-i lua în vizor pe cei care încearcă să își urmeze deschis credința.

Raportul Biroului pentru Libertate Religioasă Internațională al Departamentului de Stat, care citează cercetări efectuate de organizații neguvernamentale care au adunat mărturii, afirmă că până la 70.000 de creștini au fost închiși în lagăre, alături de credincioși de alte religii.

După cum subliniază statul în raportul său, documentele guvernului nord-coreean afirmă că "libertatea religioasă este permisă și asigurată de legea statului în limitele necesare pentru asigurarea ordinii sociale, a sănătății, a securității sociale, a moralității și a altor drepturi ale omului".

Orice depășire a acestei limite poate aduce cetățenilor probleme serioase.

Persoanele care au fost arestate pentru infracțiuni religioase s-au confruntat cu detenție și muncă forțată, tortură, violență sexuală și moarte.

Creștinii sunt considerați o "clasă ostilă" în sistemul songbun, în care oamenii își obțin statutul din loialitatea față de stat și față de conducerea acestuia. Creștinii, a raportat ODUSA, sunt considerați ca fiind cei mai de jos în societate și sunt în mod constant "vulnerabili și în pericol".

Departamentul de Stat, pornind de la informațiile colectate de ONG-uri, a notat că o întreagă familie, inclusiv copilul lor de doi ani, a fost încarcerată în urma descoperirii practicilor lor religioase și a posesiei unei Biblii.

Familia, care a fost cel mai probabil vizată de Ministerul Securității de Stat, care se ocupă de aproximativ 90 la sută din aceste cazuri, a fost condamnată la închisoare pe viață.