Copiii sunt curioși în mod natural. O componentă a creșterii implică explorarea, depășirea limitelor și încălcarea regulilor. Anii copilăriei sunt adesea plini de imprevizibilitate și poate fi dificil pentru tine ca părinte să recunoșți când comportamentul neplăcut al unui copil trece linia către impulsivitatea.

Când impulsivitatea este asociată cu deficit de atenție, copilul acționează fără să se gândească la consecințele acțiunilor lui. Drept urmare, comportamentele impulsive pot duce la dificultăți în interacțiunea cu ceilalți și performanțe școlare slabe.  

Oana Moraru, consultant educațional are câteva soluții pentru pentru copiii cu probleme de atenție și impulsivitate, între 3 și 13 ani. 

Aceste idei ajută, chiar dacă, spune ea, nu rezolvă cu totul deficitul de atenție, pentru că sursa lui cea mai adâncă este în subconștient, în emoție și relație cu cei din jur. 

Citește și Ajutor pentru copiii cu părinți hipoacuzici - evaluări motrice gratuite, cu interpret mimico-gestual  

Oana Moraru recomandă un plan care trebuie urmat pe o perioadă lungă de timp. Rezultatele nu vor apărea într-o săptămână-două, ci în 3-6 luni.

“Dacă vă apucați de plan, nu cedați. De apărut, o să apară minuni, atunci când vă așteptați mai puțin. Până acolo, o să fie loc pentru multe frustrări și deznădejde. Nu-i nimic. Totul e să te ții de plan.” spune Oana Moraru într-o postare pe facebook.

“Dacă aveți copii cu probleme de atenție și impulsivitate, nu îi duceți direct la cursuri de Karate. Uneori, o ștachetă ridicată brusc înseamnă frustrări mai mari și explozii inverse. Nu îi judecați, nu îi cicăliți. Și ele tot explozii și fragmentări de atenție creează. Nu vă așteptați să vrea să fie atenți. Centrul voinței este altceva și nu este controlabil de copiii cu deficit de atenție. Atenția este o super-putere care se construiește încet, cu disciplină din partea adultului, în primul rând.” mai spune Oana Moraru.

Soluțiile propuse de consultantul educațional sunt:

• De 3 ori pe săptămână cel puțin, jocuri de câte 20 minute pentru autocontrol și autoreglare. (Există pe YouTube idei, pe vârste, adaptabile și în casă și la clasă, sub titlul ”self regulation games”. De jucat același joc până copilul devine ”maestru” la controlul impulsului dat de o regulă sau alta).

• Exerciții de desen după tutoriale (le găsiți tot pe YouTube): ele dezvoltă un anumit ritm al mâinii, o liniște interioară analitică, memoria procedurală, strategii de organizare a paginii, controlul mușchilor mici ai mâinii.

• Lecții de dans: dezvoltarea memoriei motrice și a coordonării segmentelor corpului contribuie mult la stabilizarea atenției voluntare.

• Un instrument: tobele, dacă nu pianul. Ritmul, percuția, bătăile - reglează intim creierul, organizându-l incipient acolo unde instinctul nostru răspunde la ritmuri tribale.

• Jocuri de aruncat la țintă și de șutat la poartă.

• Jocul mut: în casă, cel puțin 20 de minute pe zi: vorbiți prin semne, reducând total cuvintele, cicăleala, repetările.

• Reducerea totală a zgomotului de fundal din casă, provenit de la radio sau televizor. 

• Retragerea totală, pentru cel puțin 3-6 luni de la jocurile pe consolă sau calculator.

• Crearea unui program săptămânal scris, previzibil, structurat, repetabil, fără abatere.

• Masajul seara, înainte de culcare, pentru relaxarea mușchilor.

• Exerciții de respirație adâncă, zilnice.

• Jocuri de așteptare și amânare a gratificării. 

• Exerciții de urmărire, în tăcere, cu urechea, a zgomotelor fine care vin pe o fereastră deschisă sau a mirosurilor - în nemișcare.

• Sarcini zilnice, administrative prin casă, din cele repetitive și nestimulative: să împerecheze șosete, să așeze hainele în sertare, să lustruiască pantofi.

• Suficient timp de plictisit: reduceți numărul de jucării și soluții de joacă mură-în-gură, relaxați-vă și nu reacționați când se vaită că se plictisește.

• Un plan mai bun pentru limite ferme acasă și relația copilului cu autoritatea: copiii au nevoie de părinți-lideri, nu de părinți-servitori. Una este să fii disponibil și alta este să te pui la dispoziția copilului complet.

• Exerciții de autoconștientizare din partea adulților despre cum se pot ei regla pe sine, în reacții și, mai ales, despre cum își mai pot înfrunta propriile frici.

• Vorbit încet cu ei, ochi-în ochi și de la inimă la inimă.

Lipsa controlului impulsurilor poate sta la baza multor probleme de comportament. Fără o intervenție adecvată, comportamentele impulsive se pot agrava în timp. 

Cu cât copilul tău câștigă mai mult controlul asupra impulsurilor, cu atât scade riscul să facă sau să spună ceva care îi poate dăuna lui sau altora. 

Foto: https://www.freepik.com/