Când apare instinctul patern și cum să fii un tată bun! “Degeaba ai performanțe majore în carieră, dacă îți ratezi rolul de tată”.  

Instinctele matern și patern devin active atunci când partenerii decid de comun acord aducerea pe lume a copilului. La bărbați lucrurile stau puțin diferit, dar nu atât de mult.

Cum apare instinctul patern și care sunt factorii care influențează dezvoltarea lui aflăm de la Alina Tudoran, psiholog, psihoterapeut în psihoterapii cognitiv comportamentale, dar și de la Adrian Pășcuță, lector la Universitatea de Vest din Timișoara, care după divorț crește singur 3 copii și s-a specializat pe parentalitate. 

• Cum apare legătura dintre tată și copil? 

Psiholog Alina Tudoran: “ambele instincte, atât matern cât și patern, există într-o formă latentă genetic structurată, dezvoltarea lor fiind influențată în plus sau în minus de factori socio-culturali, individuali și relaționali”.

Într-o primă fază asistăm la modificări în comportamentul bărbatului față de viitoarea mamă. Din acest moment începe să se activeze instinctul patern care se manifestă prin grija față parteneră, bărbatul devine mult mai atent și grijuliu față de ea. La nivelul creierului, aceste comportamente duc la secreția de prolactină (hormon secretat de hipofiză), care are rolul de a diminua secreția de testosteron (hormonul masculinității), iar bărbatul nu mai are dorința de a-și îndrepta atenția spre noi cuceriri. Aceasta este intervenția naturii în sensul dezvoltării instinctului patern.

Din punct de vedere neurochimic, hormonul dragostei și al atașamentului, oxitocina, secretat de glanda hipofiză, se găseste atât la femei, cât și la bărbați, la aceștia din urma într-o cantitate mult mai mică. La femei instinctul matern este ajutat atât din punct de vedere comportamental, ca și model, deoarece fetițele sunt încurajate de mici să se joace cu păpușile, dar și natural, datorită secreției mari de oxitocină în timpul sarcinii și alăptării.

Aceste diferențe neurochimice de la nivelul creierului, dintre bărbat și femeie pot accentua sau diminua instinctul de îngrijire, dar și într-un caz și în altul, vorbim despre a investi timp, răbdare, disponibilitate, în dezvoltarea relației afective cu noul venit, și anume bebelușul. Ce trebuie reținut este că ambele instincte, atât matern cât și patern, există într-o formă latentă genetic structurată, dezvoltarea lor fiind influențată în plus sau în minus de factori socio-culturali, individuali și relaționali. În dezvoltarea instictului patern un rol major îl are mama prin felul în care aceasta îi “permite” tatălui să se implice în îngrijirea copilului.

Adrian Pășcuță: „deseori, apariția copilului îi prinde nepregătiți pe tați, aceștia simțindu-se neglijați de propria soție și depășiți de noile sarcini”.

În mod normal, atunci când părinții se iubesc, legătura tatălui cu copilul se poate dezvolta încă din timpul sarcinii. Un tată preocupat de dezvoltarea fătului va avea grijă de mama acestuia în perioada sarcinii, va încerca să-l simtă pe copil dinainte de a se naște și îi va vorbi acestuia, deși încă nu îl vede.

După naștere, tatăl se va bucura să își îngrijească și să își vadă cât mai des copilul. În mod evident, majoritatea taților sunt mai stângaci și mai puțin dotați cu abilitățile necesare pentru a se ocupa de copilul foarte mic – mamele au un avantaj clar în acest sens. Mai mult, mamele pot influența foarte mult (în bine sau în rău) legătura dintre tată șicopil – încurajând sau descurajând prezența și aportul acestuia.

Din păcate, chiar și în cazul copiilor doriți de ambii părinți, deseori, apariția copilului îi prinde nepregătiți pe tați, aceștia simțindu-se neglijați de propria soție și depășiți de noile sarcini. În lipsa unui sprijin adecvat, nașterea copilului, în loc să sudeze și mai mult cuplul, poate cauza o ruptură majoră, definitivă uneori. 

Dacă în cazul mamelor, legătura cu propriul copil are o importantă componentă biologică, componentă care ulterior contribuie și la consolidarea legăturii emoționale, în cazul bărbaților componenta biologică este mult mai redusă.  Pentru consolidarea unei legături emoționale autentice, este nevoie de un set de elemente, cele mai importante, în opinia mea fiind: modelul parental și relațional pe care tatăl l-a avut în propria familie, modelul parental și relațional pe care mama l-a avut în propria familie, condițiile socio-economice specifice familiei respective, rangul nașterii (dacă este primul copil din familie, al doilea sau al treilea). 

• În ultimul timp s-a modificat ceva la nivel de mentalitate și bărbații se implică mai mult în creșterea copiilor? 

Psiholog Alina Tudoran: „asistăm la o schimbare de mentalitate în ceea ce privește creșterea copiilor, acest rol fiind împărțit în mod egal între bărbat și femeie la nivelul societății democratice”.

În ultimii 30-40 de ani asistăm la schimbări majore de roluri ale femeii și bărbatului în societate. Vedem femei tot mai implicate în carieră, politică, în dezvoltarea unui statut socio- profesional și bărbați tot mai implicați în creșterea și îngrijirea copiilor (tații care își iau concediu de creștere a copilului, participă la cursuri de parenting, tați cu portbebe, care împing căruciorul sau tați la locul de joacă, însoțind copiii). Asistăm, așadar, la o schimbare de mentalitate în ceea ce privește creșterea copiilor, acest rol fiind împărțit în mod egal între bărbat și femeie la nivelul societății democratice.

 Aceste schimbări sociale aduc în prim plan și noi teme de discuții. Și da, tații au un rol major în dezvoltarea armonioasă a copilului, prin faptul că tatăl, începând cu vârsta de 6-7 luni de viață a bebelușului, are menirea de a-l ajuta pe copil să-și dezvolte nevoia de autonomie, de explorare și dezvoltare a abilităților și a competenței. Mama este mai degrabă responsabilă de organizarea emoțiilor interne ale copilului, iar rolul tatălui este să-l ajute pe copil să devină independent.

Adrian Pășcuță: “proporția taților care sunt cu adevărat implicați în creșterea și educarea propriilor copii este tot mai mare”.

Evident, între bărbați și femei există diferențe notabile, deci și între tați și mame este firesc să existe anumite diferențe. Una dintre diferențele pe care le-aș evidenția ține de siguranța și independența copilului. În general, mămicile sunt mai protective în timp ce tăticii sunt mai curajoși. Este bine că se întâmplă așa, copilul beneficiind în același timp de siguranța conferită de spiritul protectiv al mamei, dar și de încurajările și susținerea pe care tatăl o oferă copilului, dornic să cunoască și să exploreze lumea. 

Legat de modificările de mentalitate, trebuie să subliniem că ele se petrec rapid în zilele noastre. În Europa de Vest sunt deja ani buni de când tații sunt încurajați să petreacă mult timp împreună cu proprii copii. Mai mult, în cazul divorțurilor, multe țări dezvoltate au extins sistemul 50/50, oferind copiilor șansa de a petrece timp aproximativ egal cu fiecare dintre cei doi părinți. În România, deși legislația este echitabilă, considerând că ambii părinți au drepturi și îndatoriri egale, practica judiciară ne arată că bărbații nu au aproape nicio șansă de a obține domiciliul copiilor sau de a obține măcar 50% din timp în caz de divorț. Discrepanța aceasta este întreținută de două elemente importante – pe de o parte tradiția – majoritatea românilor încă mai consideră că, indiferent de vârsta copilului, mama este mult mai importantă decât tatăl, pe de altă parte, realitatea societății noastre ne arată că mamele românce petrec mai mult timp cu copiii lor, își arată în mod mai eficient iubirea și oferă copiilor mai mult sprijin. Oricum, dinamica este accentuată și în România, iar proporția taților care sunt cu adevărat implicați încreșterea și educarea propriilor copii este tot mai mare.

• Păstrează bărbații elemente din comportamentul patern din copilăria lor? 

Psiholog Alina Tudoran: „există de cele mai multe ori nevoia de a repara rana provocată de propriul părinte prin a manifesta grijă, afecțiune și protecție față de propriul copil”.

Amprenta a ceea ce am trăit în propria copilărie ne însoțeste toată viața și drept urmare pot fi aduse modele de comportament în noua familie. Dacă vorbim de comportamente disfuncționale în familia de origine a bărbatului (tată abuziv emoțional și/sau fizic), există de cele mai multe ori nevoia de a repara rana provocată de propriul părinte prin a manifesta grijă, afecțiune și protecție față de propriul copil. Există însă de multe ori tendința de deveni extrem de grijuliu și atent (comportament supracompensator), acest lucru fiind în detrimentul copilului. Și există și varianta când bărbatul nu conștientizează disfuncționalitatea propriului comportament învățat, pe principiul: ”mi-a făcut bine că s-a purtat așa cu mine” și devine astfel versiunea propriului tată abuzator.

Adrian Pășcuță: „când crești fără un tată, trebuie să înveți totul de la zero, aproape nimic nu vine „instinctiv”.

Toți părinții preiau, de cele mai multe ori involuntar, comportamente și atitudini observate în familia lor de origine. În același timp, societatea actuală este foarte dinamică, lansând în permanență provocări noi către părinți. Pentru a face față acestor provocări, părinții de astăzi au nevoie de informații de calitate și de o mare capacitate de adaptare.

Legat strict de rolul tatălui, trebuie să mai subliniez ceva. Mulți copii au crescut și cresc fără a avea în casă un model patern autentic. Evident, atunci când crești fără un tată, trebuie să înveți totul de la zero, aproape nimic nu vine „instinctiv”. Din păcate, statistica ne arată că acei copii care au fost crescuți de un singur părinte (de regulă mama), reușesc mai greu să-și înțeleagă și să-și exercite eficient rolul parental.  

• Sunt diferențe între tații de fete și cei de băieți? 

Psiholog Alina Tudoran: „s-au observat diferențe în limbajul pe care tații îl folosesc în funcție de genul copilului”.

Aparent ar trebui să nu existe diferențe între tații de fete și tații de băieți, dar în majoritatea cazurilor s-au observat diferențe în limbajul pe care tații îl folosesc în funcție de genul copilului. Există numeroase studii care arată modificări la nivelul creierului, și anume tații de fete au un mod mult mai rapid de a reacționa la expresiile emoționale ale acestora și folosirea unui limbaj mai analitic. În schimb  tatii de băieți nu sunt atât de expresivi emoțional, întâlnim un limbaj îndreptat mai mult către atingerea obiectivelor și către realizări: ”top”, ”câștig”, ”puternic”. Relația tatălui cu fiica, o va ajuta să-și definească identitatea de gen, dezvoltarea propriei feminități, prin observarea diferențelor dintre bărbati și femei și va reprezenta un model sau nu pentru viitorul partener. În cazul băieților se produce identificarea de gen și rol cu tatăl.

Adrian Pășcuță: „tații tind să fie mai protectivi atunci când au fetițe, așa cum și mamele tind să fie mai protective atunci când au băieți”.

Tradițional se considera că doar părinții îi influențează pe copii. Realitatea este că și copiii, la rândul lor, își influențează părinții. Deși numeroase voci consideră că sexul este o alegere și că între bărbați și femei nu sunt diferențe notabile, convingerea mea este că, încă din primii ani de viață putem observa anumite diferențe de comportament între băieți și fete. Evident, părinții, școala și societatea pot diminua aceste diferențe sau le pot amplifica. 

În funcție de viziunea lor, tații pot adopta același comportament, indiferent de sexul copiilor, sau pot adopta comportamente nuanțate. Dacă ne referim la medie, tații tind să fie mai protectivi atunci când au fetițe, așa cum și mamele tind să fie mai protective atunci când au băieți. Extinsă prea mult această protecție poate fi nocivă, legendară fiind atitudinea unor mame incapabile să taie cordonul ombilical care le leagă de propriul copil - celebrele „soacre” care intervin și deseori distrug căsnicia propriilor băieți. 

• Ce înseamnă să fii “tată bun”? 

Psiholog Alina Tudoran: “tatăl are nevoie să fie conectat emoțional cu propriul copil, să fie disponibil, atent, responsiv, afectuos”.

A fi un tată bun, înseamnă a fi un părinte bun, și când spun asta, mă refer la capacitatea părintelui de a asigura copilului atât baza de siguranță, de unde copilul să-și ia rezervele de încredere, afecțiune, grijă, resurse cu care va explora mediul, dar și refugiul unde să fie primit cu brațele deschise și ajutat să-și organizeze emoțiile, atunci când are nevoie -asigurarea cercului siguranței. Rolul tatălui este mai degrabă de explorator, ajutând copilul să descopere, să-și dea seama că nu este o ființă lipsita de abilități. Pentru a îndeplini toate aceste nevoi, tatăl are nevoie să fie conectat emoțional cu propriul copil, să fie disponibil, atent, responsiv, afectuos și să-și regleze propriile emoții (nu în prezența copilului), acest lucru fiind valabil și pentru mama.

Adrian Pășcuță: “Degeaba ai performanțe majore în carieră, dacă îți ratezi rolul de tată”.

Un tată bun are rezultate bune! Rezultatele bune ale părinților le vedem în fericirea copiilor, în felul în care aceștia se dezvoltă și interacționează cu societatea, în felul în care aceștia performează.

Din punctul meu de vedere, principalul rol al unui bărbat este acela de tată! Degeaba ai performanțe majore în carieră, dacă îți ratezi rolul de tată, regretele vor fi întotdeauna mai mari decât bucuriile. Așadar, dacă ar fi să ofer un sfat taților de astăzi le-aș spune să petreacă mai mult timp cu proprii copii și să citească mai mult pentru a deveni părinți mai buni.

Este important ca ambii părinți să înțeleagă că ei reprezintă punctul de pornire al dezvoltării unui atașament sigur, atașament care reprezintă “plasa de siguranță” pe tot parcursul vieții copilului și viitorului adult.

 Alina Tudoran este psiholog, psihoterapeut în psihoterapii cognitiv comportamentale, cu o experiență de aproape 10 ani în lucrul cu copii, adolescenți și familii. Este membră a Colegiului Psihologilor din România.

Adrian Pășcuță este lector la Universitatea de Vest din Timișoara. A creat o comunitate pentru părinții singuri și organizează cursuri pentru acești părinți.

Foto: https://unsplash.com/