Cazurile de copii cu întârzieri în dezvoltarea psihică și a limbajului, deficit de atenție, hiperactivitate, tulburări de comportament au crescut cu 34%, conform specialiștilor Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului.
Iar lucrul acesta se întâmplă ca urmare a supraexpunerii la ecrane a copiilor cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani, în anul de pandemie.
În această perioadă, mulți părinți au fost nevoiți să lucreze de acasă. Și pentru ca să reușească acest lucru, copiii trebuiau ținuți ocupați. Ecranele au devenit astfel o constantă a vieții de familie.
După ore bune petrecute în fața televizoarelor, tabletelor sau telefoanelor, copiii au tot felul de probleme de comportament și de dezvoltare. Specialiștii fac diferență între activitățile cognitive pe care le au copiii, școală on-line, de restul activităților de relaxare, în care aceștia stau în stare cerebrală alfa în fața ecranelor. Ei devin dependenți de aceste stări, iar acest lucru le afectează dezvoltarea.
Specialiștii recomandă ca până la un an și jumătate, în perioada de dezvoltare senzorio–motorie, copiii să nu aibă acces DELOC la ecrane.
Între un an și jumătate și 2 ani, ei pot sta maximum 30 de minute, numai împreună cu un adult, care să le explice ce văd pe ecran.
Între 2 și 6 ani ei pot sta până la o oră în fața ecranelor, iar după această vârstă, până la 12 ani pot ajunge la 2 ore/zi.
Problemele care apar la copii în cazul supraexpunerii la ecrane:
- probleme de somn
- probleme legate de alimentație
- probleme în ceea ce privește dezvoltarea limbajului
- probleme de dezvoltare cognitivă
- probleme de relaționare
- probleme de atenție
- hiperactivitate
- lipsa motivației
- și chiar elemente asemănătoare celor din tulburarea de spectru autist.
“Nu toți copiii care stau în fața ecranelor foarte mult vor ajunge la manifestări de tipul celor din spectrul autist. Dar din experiența mea am observat că în cazul copiilor care au predispoziții genetice pentru această tulburare, dacă nu au eliminat la timp ecranele și nu au făcut terapie specifică foarte devreme (până la 2 ani) creierul lor s-a structurat pe acea formă de lipsa de neuro–conectivitate și copilul a “devenit” până la urmă un copil cu autism. De aceea este foarte important că bebelușii să nu aibă acces la ecrane atât de devreme și dacă au mici sesiuni de expunere, de fiecare dată să se compenseze cu experiențe naturale, jocuri care îl pun în contact direct cu mediul înconjurător.” spune psihologul clinician Marius Zamfir, membru fondator și președintele Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului.
Copiii cu vârste foarte mici, până în 2 ani care stau peste 4–5 ore pe zi, pot ajunge la comportamente care se regăsesc în manualele de diagnostic la tulburarea de spectru autist.
Termenul de Autism virtual este încă destul de controversat. Specialiștii Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului îl folosesc pentru a diferenția acei copii pe care i-au observat în timp că se recuperează mult mai ușor, după perioade limitate de terapie, dar mai ales de reducere drastică a accesului la ecrane.
Documentarul “Efectele supraexpunerii copiilor la ecrane”, lansat de Asociația pentru Sănătate Mintală a Copilului, poate fi vizionat aici.
Foto: https://pixabay.com/