Crizantema este o șoricică care își iubește numele. Mama și tatăl ei cred că numele este perfect, ca și ea. La fel crede și Crizantema. Până în ziua în care începe școala. 

Copiii de acolo au nume scurte: Al, Max, Sue, Bill, Tom, Rita, Eve. Una dintre colege, Victoria, începe încă din prima zi să o necăjească cu glume legate de numele ei. Îi spune că este caraghios, că este prea lung, că abia încape pe ecuson, că este un nume de floare, iar florile stau în grădină printre viermi.    

Drept urmare, ea își pierde încrederea în frumusețea numelui ei. Își dorește ca numele ei să fie altfel, mai simplu. Încet-încet, Crizantema începe să “se ofilească” și ajunge să își dorească să nu mai meargă la școală.

Părinții încearcă să o aline, îi spun că numele ei este tot perfect, dar Crizantema nu mai crede așa. Nici măcar îmbrățișările tatălui, pupicii mamei și dulciurile nu mai reușesc să o înveselească. 

Copiii de la școală glumesc în fiecare zi pe seama ei, ba chiar îi spun că o vor culege sau că o vor mirosi.

Zilele Crizantemei sunt triste și istovitoare, până în ziua în care clasa face cunoștință cu domnișoara Twinkle, profesoara de muzică. Cu toții rămân fără cuvinte și o consideră pe profesoară “o minune de nedescris”. Toți o îndrăgesc și vor să o impresioneze. 

Când aceasta împarte rolurile pentru un spectacol muzical, Crizantema primește rolul unei… margarete. Colegilor li se pare extrem de amuzant, dar Crizantema se pleoștește și mai tare.

Domnișoara Twinkle îi surprinde atunci când le spune că și ea are nume de floare, o cheamă Margareta. Le spune de asemenea că se gândește ca pe fetița ei să o boteze Crizantema. 

Brusc, ceilalți copii o privesc altfel pe micuța Crizantema, cu admirație. Cu toții și-ar dori să își schimbe numele în nume de flori. Crizantemei nu îi vine să creadă și... înflorește din nou. Știe acum că numele ei este perfect!


Cartea “Crizantema”poate fi un punct de pornire pentru discuții despre bullying. Plecând de la nume putem lărgi subiectul și să vorbim cu copiii despre prejudecăți, despre depășirea diferențelor, agresiunea la școală și problemele legate de stima de sine.

Povestea oferă ocazia celor mici să se gândească la răutate și la motivele aparent banale pe care copiii, și oamenii în general, le folosesc pentru a-i umili pe ceilalți. 

Cartea a apărut în 1991, a câștigat premii și s-a vândut în milioane de exemplare. Autorul și ilustratorul Kevin Henkes pune în lumină una dintre problemele de care se lovesc copiii, acceptarea. În acest mod simpatic, le putem spune copiilor că diferențele trebuie privite ca niște calități și nu criticate. Și îi putem învăța să aibă încredere în ei, indiferent de ce cred ceilalți, pentru că fiecare dintre noi este unic.

Desenele sunt realizate cu cerneală și acuarele, iar copiii o vor îndrăgi pe șoricica Crizantema

Cartea a apărut la Grup Editorial ART, are 30 de pagini și este recomandată copiilor între 3 și 7 ani.

Kevin Henkes are zeci de cărți pentru copii și o întreagă serie cu șoricei, pentru care pare că are o pasiune: Owen, Chester, Wendell, Lilly, Penny, Julius. 

În română a fost tradusă și cartea “Anul lui Billy Miller” la Editura Arthur, dar se găsesc în engleză foarte multe dintre cărțile lui Kevin Henkes.

Aici găsiți fișe printabile de activități cu șoricei și nu numai: https://kevinhenkes.com/for-teachers-librarians-parents/